Dejani 1769-1773 - Harta Topografica Josefina

Dejani - judetul Brasov, ROMANIA

  • 1968-prez. Dejani, Comuna Recea, Judetul Brasov
  • 1966- Dejani R. Brasov, Comuna Vaida Recea.
  • 1956-1966 Dejani, Raionul Stalin, Regiunea Fagaras
  • 1930-1956 Dejani Plasa Fagaras (1920-1941)
  • 1920-1930 Dejani Plasa Fagaras (1920-1941)
  • 1880-1910 Dezsan, Districtul (Jaras) Fogarasi, Comitatul (Varmegye) Fogaras
  • 1857-1880 Dezsany, Desiani (O.T.), Brassoi ker. Fogarasi j.; (O.T.) Fogaras tvh. Fogarasi ker.
  • 1839, 1863 Desany 1839, 1863, 1873 Fogaras videk, Bethleni Jaras.


    - Localitatea a luat fiinta prin colonizare, in zona fiind aduse familii din jurul Dejului, de unde si toponomia localitatii (Dejani), in principal doua familii: Mailat si Caplea, considerate ca intemeietorii acestei vetre rurale.
    - Un hrisov domnesc emis la Targoviste in ziua de Sfantul Gheorghe a anului 1452 de catre Ioan Vlad al III-lea Voievod "stapanitorul a toata Vlahia cu Dachia Ardialului a partilor de catra munte, anume de la Amlas Fagaras", care daruieste boierului sau Stanciu Mailat si fratilor, fiilor acestuia Oprea si Dragomir precum si nepotilor: a treia parte din "boieronatul Dejani" si trei munti (Prisaca, Izvor si Zirna) "...cu raurile si cu izvoarale care curg din muntii acestia trei".
    - Arhivele Nationale din Bucuresti, pastreaza insa un document, datand din 1453, prin care Vladislav al II-lea "il intareste" pe boierul sau Stanciu (Mailat) Dijanul cu copiii si nepotii, cu parti din satele Dejani, Trifesti, Iasi, Arpanea (Arpas), Huhurezi (Hurez), Sasciori, Sebes si Muntii Izvorul Baniei.

  • 1721-1722 Din Conscriptia locuitorilor din districtul Fagarasului, facuta din ordinul Guvernului aflam despre satul Dejani:
    "Satul este asezat la poalele muntilor de aici, are doua hotare, de jos si de sus de sat, amandoua trebuie bine ingrasate.Se produce secara si ovas; aratul se face cu patru boi, de trei ori. Semanaturile de toamna sunt expuse la mare pericol (dupa cum s'a mai intamplat in trecut din cauza iernii foarte aspre. Fanatele sunt aproape de pamanturile ('sesiones') inconjurate cu gard, altele sunt pe langa cursul raului, la marginea hotarului, dar cele mai bune sunt din sus de sat, intr'o vale dintre dealuri..
    Paduri pentru foc si pentru edificii au, atat de fag cat si de brad, insa venitul din ghinda este al domnului de pamant. Pentru pascutul oilor si al vitelor au muntii numiti 'Presaca isvor'. De cetatea Fagarasului sta (satul) la o departare de o mila, aici se duc cu lemne de foc, cu scanduri, cu vase cercuite ('vasibus vieloralibus') si cu alte produse pentru negot. Aici sunt scutiti numai judele satului impreuna cu doi preoti. Are o moara cu o roata. Doua piue, una a popii; o caldare a iobagilor. Dijma dau annual 22 cable secara si 27 cable ovas. Locuri zalogite nu au, nici nu sufar de inundatii. Drumurile nu este expuse; venit n?au nimic; pescuitul e al domnului de pamant.
    Satul tine dela: Gheorghe Deac din Herseni 80 fl. Nicolae Fogarasi 60 fl. Petru Recsei 100 fl. In total 240 fl."

    Sunt mentionati:
    Preoti: Mihai si Iuon.
    Boieri: Iuon Caple si Bucur Caple.
    Iobagi: Iuon Bobes, Lazar Bobes, Man Bobes, Stoica Mailat, Radul Dusa, Radul Crenciug, Radul Bristin, Radul Popa, Radul Vlad, Bucur Vlad, Iuon Alde, Andrei Criste, Iuon Criste, Toma Aldea, Alde Aldoie, Iuon Lazar, Radul Luts, Simion Luts, Iuon Bobes, Bucur Puscas, Istrate Caplan, Radul Dragoi, Pavul Netotzan, Opre Maris, Iuon Cucul, Nicula Criste, Mihai Popa, David Carste, Radul Carste, Bucur Lazar, Iuon Caplan, Barb Caplan, Radul Caplan, Dumitrul Stirca.
    Vad(uvele) Iobagilor: Dobra Ducioia, Floira Seraca, Petcoi Seraca, Iuona Seraca, Cristina, Sora Seraca.
    Zilieri: Radul Muntean, Bucur Muntean, Voina Muntean, Ivan Muntean, George Muntean, Dumitrul Muntean.
    (Stefan Metes, Situatia economica a romanilor din Tara Fagarasului, p. 56-57)

  • In Ancheta facuta in 4-16 iulie 1726 din ordinul Imparatului Carol al VI-lea, in 33 de sate din tara Fagarasului, s-a facut cercetarea nemultumirilor din aceste sate cand in fruntea cetatii si districtului Fagaras era capitan suprem Simion Boer de Kovesd.
    S-a inceput in Vistea de Jos si s-a terminat in Vaida-Recea. Din aceasta ancheta aflam despre satul Dejani:
    In 15 Iulie adunati in Vaida Recea in casa lui Iuon Cariga, iobagul negustorului Pantazi Grecul:
    Boierul: Iuon Caple (c. 50 ani).
    Iobagii fiscali: Bucur Lazar, acum judele comunei Dejani (c. 32 ani) Lazar Bobes (c. 38 ani), Rad Mailat (c. 40 ani), Stoica Caplan (c. 40 ani), Radul Dragul (c. 36 ani), dupa juramantul legal, marturisesc:
    Din satul nostru de vreo 5-6 ani au pribegit din satul nostru acesti oameni fiindca n'au mai putut suferi mai departe multele mizerii: Lazar Cuca, Iuon Cuca, Iuon rad Popa, Maftei Rad Popa, Bucur Mailat, Bucur Popa, Simion Ticla, Bucur Ticla, Iuon Ticla, Bucur Caplan, Iuon Caplan, Savul Munteanul, Bratu Munteanul, Badin Munteanul, Dyirie Munteanul si Muica Munteanul.
    (Stefan Metes, Situatia economica a romanilor din Tara Fagarasului, p. 298)

    Valeriu Literat - Fagaras

  • Valer Literat noteaza despre satul Dejani:
    Satul Dejani e asezat foarte aproape de padurea care coboara din Muntii Fagarasului. Dintre satele din jur, numai Breaza e varata mai mult in padure decat Dejanii.
    In padurea dejanilor exista odinioara un schit, ars apoi din ordinul lui Bucow. Locul si-a pastrat pana azi numele de Poiana manastirii, e curmatura cuprinsa intre “Piscul”, cu padure de brad, care-l apara de vanturile de la miazanoapte si coasta Netotelul. Poiana, neteda, putin plecata spre miazazi, oferea un loc linistit, potrivit pentru rugaciune si meditatie.
    Manastirea aceasta, cu hramul Sf. Nicolae, a trebuit sa fie bine aprovizionata cu carti de slujba, judecand dupa cate se mai gasesc si astazi raspandite prin satele de la poalele padurii. Numarul destul de insemnat de carti slavonesti, ramase de la acest schit, mai lasa sa se creda ca limba slavona a fost intrebuintata la slujbe aci pana la nimicirea schitului.
    In sat, biserica moua e din piatra si caramida. Cea veche, de lemn si zugravita pe dinauntru, am apucat-o si eu in copilaria mea (pe la 1894). La zidirea celei noi, biserica veche a fost vanduta si din lemnul ei s’a cladit o casa in sat (care in treacat fie zis, nu prea e locuita).
    Fosta biserica de lemn, cu hramul Bunavestire, a fost sfintita de episcopul Ioan Lemeni, la 16 Mai 1841, dupa adeverinta, tiparita si intregita cu mana, prinsa cu ceara rosie de paretii bisericii. Data cladirii si a zugravirii bisericii, insa, trebue sa fi fost cu mult mai inainte.
    In biserica actuala, in altar, se mai pastreaza o icoana, pe lemn, a Sf.Nicolae, de care se spune ca e venita de la manastire, unde Sf.Nicolae era hram. Icoana are o scrisoare foarte stearsa, care nu se poate ceti."

    (Valeriu Literat, Din Tara Oltului-Insemnari vechi din biserici noi, Revista "Tara Barsei", 1938, pag. )

  • Din Viata bisericeasca a romanilor din Tara Oltului, Stefan Metes - Sibiu, 1930 aflam despre Dejani:
    "In 1726 au fost preoti ortodoxi Iuon (sunt consemnati si fii acestuia, Maftei-7 ani si Mihai-5 ani) si Mihai (sunt consemnati si fii acestuia, Mihai-8 ani si Samoil-1 an) si Iuon senior (este consemnat si fiul acestuia, Iuon-6 luni).
    In 1733 cei 2 preoti uniti cu numele Iuon aveau o biserica si credinciosi 2 familii.
    In 1748 pe locul fiscal e o manastire cu 1 calugar si 2 calugarite. Preotul manastirii era popa Iuon; avere un cal. In 1761 manastirea a fost arsa de generalul Bucow.
    Conscriptia din 1750 ne infatiseaza 2 preoti uniti cu o biserica si 380 suflete; arator de 3 cable.
    In anul 1758 se da preotului, de familie, cate 1 ferdele ovas si o zi de lucru. Sunt consemnati preotii Iuon Vlad si Radu Machis (este inregistrat si fiul acestuia, Iuon-8 ani) si preotul Mihail Vlad (sunt consemnati si fii acestuia, Samoila-5 ani si Iuon-11 ani si Mihail).
    La 1761 se rectifica situatia asa: 1 preot ort. cu biserica si 73 fam. si 3 preoti uniti, dar fara credinciosi. In 1761 comisia aulica insa hotaraste, ca biserica de aici sa ramana unitilor, cari, cum arata datele oficiale, nu erau decat preotul.
    In 1803 toti ortodoxii de aici trec la uniti. Dupa preotii amititi la 1758, pastoresc credinciosii uniti pana la 1869 urmatorii preoti: Petru Foca, Teodor si Gheorghe Lepsa si Pavel Poparad."

    (Stefan Metes, Situatia economica a romanilor din Tara Fagarasului, p. 48)

  • Din Anuarul Romaniei Mari "SOCEC" 1924-1925 aflam despre Dejani:
    Comuna rurala. Plasa Fagaras. Secretariatul cercual Vaida-recea. Locuitori 567.-15 km.g. Fagaras.
    Primar, Filip Simion. - Notar, Suciu Filip. - Invatator, Turdean George. - Preot Paroh, Boeriu George.
    Bacani: Mailat Dumitru, Mesaiesiu G. Eugenia, Milosan Pantelimon, Soc. cooperativa "Izvorul" (centrala Bucuresti.)
    Carciumari: Mailat Dumitru, Mesaiesiu G. Eugenia, Milosan Pantelimon, Soc. cooperativa "Izvorul" (centrala Bucuresti.)
    Fierastraie: (pentru fasonat lemnul): Milosan D. Ioan, Milosan G. Teodor, Mocodean I. Ioan, Stoia B. Nicolae.
    Morari: Boeriu Valeriu.
    (SOCEC, Anuarul Romaniei Mari 1924-1925, Bucuresti).
  • Biserica
    Dejani, Brasov, Romania Dejani, Brasov, Romania Dejani, Brasov, Romania

    Dejani, Brasov, Romania Dejani, Brasov, Romania Dejani, Brasov, Romania Dejani, Brasov, Romania

    In 1761 biserica satului a fost declarata unita de catre comisia aulica, desi nu exista nici un credincios greco-catolic in sat. Aceasta veche biserica, pomenita in mai multe randuri, se pare ca a fost asezata in cimitirul numit "Coconu".
    A fost daramata in 1817, iar in 1818 a fost ridicata alta, in curtea actualei scoli, cu hramul "Bunavestire". Intre anii 1905 si 1907 in vremea pastoririi preotului greco-catolic Nicolae Recean, cu mari eforturi s-a ridicat actuala biserica, construita in stil de nava, cu ziduri viguroase din caramida, impartita in pronaos, naos si altar despartite de zid, avand un turn cu ceas. Biserica, impunatoare la infatisare, a primit hramul "Sf. Nicolae" si a fost sfintita la 6 decembrie 1907. Este asezata la mijlocul strazii principale a Dejaniului.
    In 1908, romanii originari din Dejani si stabiliti in SUA au inzestrat biserica cu un ceas de turn de fabricatie germana marca Rudolf Thondel, fiind si astazi in stare de perfecta functionare.
    Primele clopote au provenit de la schitul din Poiana, distrus la ordinul generalului Bukow, si au rasunat peste sat pana în 1917, cand administratia austro-ungara a confiscat clopotul cel mare, lasandu-l doar pe cel mic. In anul 1920, cu 20.000 lei adunati din sat, s-a adus un clopot nou din Bucuresti, returnat apoi in 1957 la Sibiu. La 12 februarie 1965 a fost instalat in turnul bisericii un clopot in greutate de 454 kg, ale carui costuri au fost suportate de catre fratii Vasile si Nicolae Mailat, fii ai satului, stabiliti in SUA.
    Pr. paroh Valentin Funieru
    Arhitectura traditionala - case noi
    Dejani, Brasov, Romania Dejani, Brasov, Romania Dejani, Brasov, Romania
    Case de vacanta
    Dejani, Brasov, Romania Dejani, Brasov, Romania Dejani, Brasov, Romania

    Dejani, Brasov, Romania
    Manastirea Dejani
    Manastirea Dejani - Romania Manastirea Dejani - Romania Manastirea Dejani - Romania

    Manastirea Dejani - Romania Manastirea Dejani - Romania Manastirea Dejani - Romania
  • Gabriela MIRCEA, Ioan MIRCEA - BISERICI SI CARTI VECHI ROMÂNESTI DIN TARA FAGARASULUI, noteaza despre satul Dejani:
    "Parohul local din 1867, probabil Pavel Poparad, nota despre biserica greco-catolica din Dejani, care avea hramul „Bunei Vestiri”, ca era din lemn si ca data din 1818, pentru ca în Sematismul din 1900 sa se specifice ca ea era de la 1817 si ca înca se mai afla în functiune în localitatea mentionata. Pristolul bisericii era însa de piatra.
    Cu toate ca inventarul bisericii parea a fi foarte modest, nu lipseau din dotatia sa un numar de 12 carti de cult, mai vechi sau mai recente. Lista acestor carti este, în buna parte, dupa cum credem, inedita, dar din pacate parohul locului, de la vremea respectiva, nu prea citea corect slovele cifre, ceea ce creeaza dificultati în încercarea de reconstituire a existentului de carte bisericeasca de la 1867-1868, pastrat la Dejani, pe baza de informatii documentare. Sa luam pe rând titlurile respective si sa încercam interpretarea datelor documentare, deosebit de interesante, pe care i le datoram, asa incomplete cum sunt, parohului amintit.

    - La loc de cinste se afla în biserica respectiva o Evanghelie de Bucuresti din 1582 (sic!), care an ar putea corespunde binecunoscutei editii din 1682, ceea ce se si poate accepta, cu amendamentul ca preotul din Dejani nu citea corect slovele-cifre ale sutelor, ceea ce se va verifica si în câteva din cazurile titlurilor urmatoare ale listei sale din 1868.
    - Evangheliei îi urmau: un Triod de Râmnic din 1631 (!), care corespundea, se poate considera, unuia din 1731, cunoscut BRV-ului;
    - un Minei de Râmnic din 1682 (!), care ar corespunde, conform greselilor de lectura ale preotului mentionat, anului 1782. Un atare exemplar poate fi apropiat celebrei editii a Mineelor râmnicene din 1780, desigur o performata înregistrându-se daca la Dejani ar fi existat colectia completa a tipariturilor respective, ceea ce nu pare a fi totusi posibil, pentru ca în 1868 se consemna, se pare, un singur volum al unei atare tiparituri (!);
    - un Penticostar de Blaj din 1668 (!), care apartinea desigur binecunoscutei editii din 1768;
    - un Octoih mare de Râmnic din 1600 (!), oricum de dupa 1700, a carui identitate reala este greu de restabilit, la ora actuala, în lipsa altor informatii documentare suplimentare;
    - o Cazanie de Bucuresti din 1632 (!), care foarte bine ar putea corespunde binestiutului Chiriacodromion de Bucuresti din 1732 si se poate accepta aproape 100% o astfel de interpretare;
    - o alta Cazanie de Blaj din 1863, care este de acceptat, data fiind apropierea în timp dintre momentul producerii sale si cel al consemnarii existentei sale la Dejani;
    - un Ceaslov mare de Blaj din 1715 (!), probabil Catehismul cel mare din 1815 (dar cum sa confunde preotul un Ceaslov cu un Catehism)!;
    - un Catavasier de Bucuresti din 1615 (!), probabil din 1715, care ar putea fi apropiat de Ceaslovul de Târgoviste din 1715.
    - o Psaltire de Sibiu din 1835, care este de acceptat ca atare;
    - doua Liturghiere de Sibiu din 1835, iarasi (!), dintre care cu siguranta doar unul putea fi de Sibiu, din anul mentionat, iar celalalt, probabil, mai vechi;
    - doua Molitvenice de Blaj din 1715 (!), adica din 1815, ceea ce este de acceptat cel putin în privinta unuia dintre ele, deoarece este cunoscuta editia din 1815, dar celalalt Molitvenic existent la Dejani în 1868 trebuie sa fi fost mai vechi, probabil, chiar si decât cel din 1815;
    - un Apostol de Bucuresti din 1583 (!), care corespunde perfect editiei, extrem de valoroase din 1683.

    Concluzionând, putem aprecia ca prezenta tipariturilor deosebit de valoroase, de secol al XVII-lea, la Dejani, pledeaza tacit pentru ideea ca un asezamânt bisericesc mai vechi decât lacasul de lemn înaltat pe la 1817-1818, probabil tot unul de lemn, va fi existat si înainte, vechimea sa putând fi coborâta, în mod destul de linistit, în mod teoretic desigur, pâna spre sfârsitul secolului al XVII-lea."

    ( Gabriela MIRCEA, Ioan MIRCEA, - BISERICI SI CARTI VECHI ROMÂNESTI DIN TARA FAGARASULUI )