Zona Arges - Harta Cantacuzino
ARGES - Istorie
  • Judetul Arges si-a luat numele de la raul care-l strabate si pe care Herodot – sec V a. Chr. - il transcrie Ordessus.
  • La 2 iunie 1247 Diploma Cavalerilor Ioaniti consemneaza existenta voievodatului lui Seneslau (in care era inclus si teritoriul actual al judetului Arges) cu resedinta la Curtea de Arges.
  • In perioada secolului al XIV+lea, Basarab I intemeiaza statul feudal Tara Româneasca (cu capitala la Curtea de Arges) prin unirea formatiunilor politice existente in secolul al XIII-lea.
  • In perioada septembrie-noiembrie 1330 a avut loc campania regelui Ungariei Carol Robert de Anjou impotriva lui Basarab I, in urma careia Curtea de Arges a fost asediata. Intre 9 si 12 noiembrie 1330 oastea Tarii Romanesti condusa de de Basarab I a înfrant oastea ungureasca. In urma acestei victorii, Tara Româneasca si-a recapatat independenta iar resedinta a fost mutat la Câmpulung - oras atestat documentar în anul 1300.
  • La 20 mai 1388 a fost facuta prima mentiune documentara a orasului Pitesti de catre Mircea cel Batran, intr-un hrisov prin care daruia Manastirii Cozia o moara "în hotarul Pitestilor".
  • In timpul razboiului din 1877, Argesul a constituit un important centru strategic, fiind principalul punct de aprovizionare al armatei romane. In iulie 1876 s-a infiitat un guvern provizoriu condus de I.C. Bratianu, care a condus tara pana in iulie 1888. In 1909, conducerea Partidului National Liberal a fost preluata de Ionel I.C. Bratianu, fiul lui I.C. Bratianu. In ianuarie 1914, I.I.C. Bratianu a devenit prim-ministru. In dezbaterile din Consiliul de Coroana de la Sinaia, I.I.C. Bratianu a votat pentru neutralitatea României in timpul primilor ani ai razboiului mondial.
  • In august 1916, Romania declara razboi Austro-Ungariei. Incepand cu luna octombrie a anului 1916, judetul Arges a intrat sub dominatia austro-ungara si germana, care a durat pana in noiembrie 1918.

  • Cerbu-Albota - Judetul Arges, ROMANIA
  • ALBOTA. Comuna in judetul Arges, formata din satele: Albota, Cerbu, Fratesti, Gura Vaii, Mares. Suprafata: 58,5 km2. Locuitori: 3.335 (1925, comunele Albota, Cerbu, Maresu), 3.975 (1936, comunele Albota, Cerbu, Maresu); 4.392 (1970), 3.857 (2008).
  • Atestare documentara: 1497 (Alboteani si Huhurezi).
  • Monumente istorice: cruci de piatra (1703, 1848); bisericile: Mares (1793), Albota (1820), Cerbu (1878), Gradistea (1887). Monument al eroilor (Cerbu). Cea mai veche scoala (Cerbu, 1838); camin cultural (1948), biblioteca publica (1962).
  • Zona cerealiera si legumicola. Cooperativa Agricola de Productie (1962-1990), integrata Consiliului Unic Agroindustrial de Stat si Cooperatist Vedea (1980-1990). Centru stiintific: Statiunea de Cercetare Agricola Albota.

    Familia Bucur Stefan - Cerbu, Arges
    - A
  • Stefan Bucur
  • Stefan BUCUR
  • Stefan Bucur - 1916
  • Stefan BUCUR - 1916
  • Stefan Bucur - 1915
  • Stefan BUCUR- -1915
  • Stefan Bucur
  • Stefan BUCUR
  • Stefan Bucur, Lucia Hofer, Elena Hofer
  • Stefan BUCUR
  • Stefan BUCUR - Casatorie
    , ROMANIA
  • Stefan BUCUR - Casatorie
  • Bucur Stefan Family
    1931, ROMANIA
  • BUCUR Stefan Family - ROMANIA
  • Stefan Bucur, Ruxandra Bucur
  • BUCUR Stefan Family - ROMANIA

    Mai multe fotografii... apasati aici
    Odessa (Parcul Sevscenko) -Loc de Veci Stefan Bucur

    22 Oct. 1941, Odessa (Ukraina)
    - explozia de la Comandamentul Militar Roman

  • Marea ofensiva a armatei romane pentru cucerirea Odessei a fost declansata la 3 august 1941, cand al IV-lea Corp de Armata, comandat de generalul Nicolae Ciuperca a trecut Nistrul, flancat de al V-lea Corp (format din Divizia a XV-a de Infanterie, Brigada I-a de Cavalerie si Divizia I-a Blindata), care l-a traversat intre Tighina si Dubasari, conform planurilor de lupta elaborate de maresalul Antonescu personal - ordinului operativ nr. 31 al Marelui Stat Major emis la 8 august 1941. Armata a IVa primise directiva sa cucereasca Odesa "din mers". Realitatea nu a colaborat cu aceste planuri optimiste, ofensiva a fost oprita, orasul dovedindu-se mult mai bine aparat decat se presupusese.
    La 16 octombrie 1941, ora 10.30, patrule avansate ale Diviziei a VII-a de Infanterie au intrat in Odesa, iar la ora 16.00 detasamantul Eftimiu a ocupat portul marcand cucerirea orasului.
  • Masacrul de la Odesa s-a declansat în seara zilei de 22 octombrie 1941, ca reactie spontana de razbunare la faptul ca partizani sovietici au aruncat in aer cladirea comandamentului trupelor romane din Odessa, omorand 16 ofiteri romani, inclusiv pe comandantul militar al orasului, generalul Ion Glogojanu, 46 soldati si subofiteri, mai multi civili si 4 ofiteri germani de marina. Unitatile romane de ocupatie nu au reusit sa localizeze ascunzisurile partizanilor (care astazi se viziteaza), si s-au razbunat pe populatia civila locala, indeosebi evreiasca.

    Divizia 10 infanterie comandata de generalul Ionel Glogojeanu a intrat prima in oras si si-a stabilit cartierul general intr-o cladire care apartinuse NKVD-ului local (politia secreta sovietica), o cladire frumoasa, cu mai multe etaje, construita in stil american. La nici 2 zile de la intrarea triumfala în oras, pe 20 octombrie, cladirea comandamentului sare în aer ucigand întregul staff militar al garnizoanei. Existasera avertismente, inca din luna septembrie, conform carora "unitatile comuniste in retragere au minat anumite cladiri si locuri, au instalat mecanisme de sabotaj in anumite obiecte, si chiar in jucarii?
    Colonelul Radu Glogojeanu, nepotul generalului Ionel Glogojeanu, mort in deflagratie, a declarat într-un interviu din 1994 acordat Sectiei de Istorie Orala din Radiodifuziunea Romana ca militarii români au fost avertizati de acest pericol:
    "La Comandamentul militar al Odessei se prezinta o femeie care se numea Ludmila Evghenici Petrovna, o femeie in varsta, si care a spus ca vrea sa vorbeasca cu cel mai mare comandant. Ofiterul de serviciu i-a spus ca nu se poate. Ea a insistat ca vrea sa discute numai cu el, ca este ceva foarte important. Ofiterul de serviciu a raportat mai departe sefului de cabinet al unchiului meu. Generalul Glogojeanu a primit-o pe aceasta femeie, rusoaica, care i-a spus ca acesta cladire este minata, ca a lucrat chiar fiul ei, care era electrician, si ca nu e bine sa ramana în acest comandament, care va sari în aer. Deci unchiul meu a fost pus in garda. Pe atuncea se intamplau o multime de acte de sabotaj, care nu erau de forta, asa cum a fost cazul unui ofiter de aviatie pe il durea maseaua si s-a dus la o felcerita sa-i scoata maseaua. In loc sa-i scoata maseaua cariata, i-a scos o alta masea, una buna! Asta era un act de sabotaj mic. Si-atunci, unchiul meu n-a putut sa puna baza pe ceea ce a spus femeia. A dat ordin ca femeii sa i se dea zahar, paine, cafea, si a fost recompensata. Imediat a dat dispozitie sa fie evacuata cladirea si sa intre in actiune genistii români si germani. S-a controlat întreaga cladire si detectoarele nu au indicat absolut nimic."
    Explozibilul fusese ascuns in structura de rezistenta a cladirii si acesta a fost motivul pentru care nu a fost identificat de detectoarele de metal. În urma exploziei au murit 16 ofiteri, 46 de subofiteri si soldati romani si 4 ofiteri germani si civili.

    Generalul Glogojanu ? comandant sef- fusese avertizat in repetate randuri: o data, de insasi mama celui care minase cladirea. Colonelul Ovidiu Anca (pe atunci maior) a fost cel care introdusese aceasta femeie la general.
    Textul abreviat al interviului
    "Sunt Ovidiu Anca, colonel in retragere in varsta de 95 ani. In anii 1941-1944 am fost activ pe frontul de rasarit cu grad de maior. Cand am intrat în Odessa, la 17 octombrie 1941, eram maior, sef de birou la Comandamentul armatei, care dupa ruperea frontului si parasirea pozitiilor de sud de catre armata rosie s-a instalat la periferia orasului, într-un fost colhoz".
    Domnule colonel Anca va rog sa ne povestiti cu precadere episodul cu aruncarea in aer a cladirii Comandamentului armatei romane, la 22 octombrie 1941, si represaliile care au urmat.
    "Dupa instalarea in acea cladire a colhozului, generalul Glogojan, prim comandant al diviziei, nemultumit cu locatia modesta aleasa, a inceput sa caute in oras o cladire mai corespunzatoare si s-a fixat pe impozantul sediu care a gazduit pana atunci KGB-ul. Era o cladire imensa, prezentabila, cu multe camere si cu toate facilitatile unor birouri ramase intacte ? pana si calimarile de cerneala si condeiele erau la locul lor. Generalul a fost sedus de cladire, iar la obiectia multora ca ar putea fi minata n-a reactionat decat prin ordonarea unui control, care, efectuat de o echipa germana cu experienta, a dat convingerea ca totul este în regula. Transferul Comandamentului in noul sediu a avut loc in 20 octombrie curent. Eu, maior Anca, in calitate de sef de birou si prim subaltern al generalului Trestioreanu, adjunctul Comandantului, am ocupat birourile cele mai spatioase, pe care apoi le-am cedat unor gradati superiori si m-am retras intr-un birou lateral, dar tot atat de confortabil. Aceasta mutare a fost norocul meu, deoarece s-a dovedit a fi printre putinele ramase intacte dupa explozie".
    Chestiunea cu minarea cladirii n-a mai preocupat pe nimeni?
    "Ba da. Chiar in ziua de 22 octombrie, cam pe la pranz, o femeie, rusoaica, s-a prezentat la mine rugandu-ma s-o introduc la general pentru a-l informa ca chiar fiul ei, KGB-ist, a minat cladirea si ca a ramane acolo e un pericol de moarte. Si ca face aceste marturisiri pentru ca sa nu se intample o nenorocire care s-ar sparge in capul localnicilor. Am introdus-o pe femeie la generalul Glogojan. A ascultat-o, a ordonat apoi ca sa iesim cu totii din cladire si sa stam intr-un parc din apropiere pentru a vedea ce se va intampla. Ne-am dus cu totii in acel parc (numit Sevcenko, la oarecare distanta de cladire), unde dupa 3-4 ore de asteptare am fost indemnati de general sa ne intoarcem in sediu, deoarece informatiile date de rusoaica erau fie provocatoare, fie femeia era nebuna. Si ne-am intors fiecare la biroul sau de lucru. Nu au trecut decat doua ore si a avut loc acea explozie, care fie si numai prin suflul ei ne-a pus pe toti la pamant. Gazele emanate erau sufocante. Cladirea era mai mult de jumatate distrusa. Când mi-am revenit si m-am dus spre scara (caci biroul meu era la etaj), se casca un hau de nepatruns din pricina intunericului. Era ora 17,30, cand la Odessa se lasa de acum intunericul, dar aici nu se vedea din cauza fumului. Ajuns in strada am putut abia realiza ce se intamplase. Dar nu stiam inca cine se afla sub daramaturi. Generalul Glogojan nu aparea. Generalul Trestioreanu, adjunctul sau, care nu se afla in cladire (fusese în oras), revenit la locul dezastrului a dat primele ordine: mobilizarea unitatilor din divizie pentru a incepe demolarea si cautarea cadavrelor. Eu eram adjunctul lui Trestioreanu in tot ce intreprindea si ordona in calitate de nou comandant. Imediat dupa miezul noptii, mi-a ordonat sa ma duc la posta sa vad daca n-a venit vreun ordin de la Bucuresti. M-am executat imediat, deoarece la sediul Comandamentului toate instalatiile de comunicatie si emisie-receptie fusesera avariate. La posta se afla un HIUK, prin care armata comunica cu exteriorul. Functionarul de serviciu a raportat ca are un ordin de la Bucuresti pentru Comandament. Ordinul era cifrat. L-am adus la Comandament, unde cifratorul nostru, care supravietuise, l-a decodat in fata mea si a generalului Trestioreanu.
    Ordinul era: - Treceti imediat la represalii: 200 pentru fiecare ofiter; 100 pentru fiecare subofiter; 50 pentru fiecare soldat -
    "Ceea ce m-a surprins in mod deosebit ? si asta n-am sa uit niciodata ? era ca la sfarsit ordinul stabilea si o cifra de 22.500, specificand ca acestia sa fie evrei din Odessa
    .
    Se stia de acum cati morti a produs explozia?!
    "Nu. Or, tocmai asta m-a cutremurat. Cifra de mai sus era total disproportionata chiar si in raport cu cota stabilita de acelasi ordin si care, in cel mai rau caz, nu putea dimensiona represaliile la mai mult de cateva mii de evrei".

    Doamna Rodica Marta, fata doctorului Birkle
    "Tata, Alexandru Birkle, a fost unul dintre cei 6 supravietuitori din cladire. Era medicul-sef al comandamentului generalului Glogojanu, care a murit în explozie. Au scapat el, doi farmacisti, secretarul lui tata, un aghiotant al generalului si un furier. A avut zile. In armata, servicul sanitar era un fel de cenusareasa. Lui, farmacistilor si secretarului lui li s-a repartizat un birou amarat la etajul 4 al cladirii care fusese sediul NKVD din Odessa. El a vrut sa nu fie cu vedere la Parcul Sevcenco, de unde venea zgomot, sa aiba geamurile spre curtea interioara. Asta i-a salvat. Cladirea era intacta, cu mobiler si chiar cu dosarele securistilor sovietici.
    A venit o rusoaica, saraca, sa le spuna ca imobilul a fost minat in retragere. Genistii romani si nemti au controlat si nu au gasit nimic. Pe rusoaica au inchis-o la subsol ca provocatoare si ea striga intruna ca o sa sara in aer cladirea. A murit si ea in explozie. Tata si cei din biroul lui au scapat ca prin minune, ramanand suspendati. Se pare ca explozia ii era destinata chiar lui Antonescu, care voia sa faca o vizita pe front, dar se razgandise in ultimul moment.
    Tata a cazut, s-a ales cu noua fracturi. Chiar si asa, a cerut sa fie evacuat intai aghiotantul lui Glogojanu, un invatator din Ghimbav, care avea fractura de coloana. Abia dupa ceva timp a fost dus la Iasi la spital. La Odessa, el fusese incartiruit la profesorul dermatolog Groski, un medic de acolo
    .


  • Stefan Bucur - 22 August 1919 Stefan Bucur Stefan Bucur

    Stefan Bucur Stefan Bucur Stefan Bucur Stefan Bucur

    Stefan Bucur Stefan Bucur Stefan Bucur

    Stefan Bucur Stefan Bucur Stefan Bucur